Înapoi în viitor

Cel mai bun moment pentru migdale este pre-sezonul

Migdalele sunt o recoltă grea, iar sezonul presupune un efort considerabil din partea pomului. Înțelepciunea convențională este aceea că perioada inactivă este perioada în care pomul se recuperează și se pregătește pentru volumul de muncă al următoarelor sezoane.

Totuși, acest lucru nu se aplică în cazul nutrienților non-mobili în floem, inclusiv calciu și bor. Aici vom explora de ce aceasta este o problemă de limitare a randamentului și a calității pentru migdale și ce pot învăța cultivatorii din asta.

Pentru a înțelege de ce anumiți nutrienți reprezintă o problemă de sezon pentru migdale, trebuie să înțelegem cum sunt transportați. Calciul și borul sunt ambele imobile în floem. Acest lucru înseamnă că pentru a deplasa calciu și bor plantele utilizează xilemul, deplasându-le prin plantă împreună cu apa.

Apa se deplasează prin plante prin fluxul de transpirație, fiind atrasă de la rădăcini în sus, pe măsură ce apa se evaporă din frunziș. La migdale înflorirea are loc înainte de apariția frunzelor. Aceasta înseamnă că la înflorire, copacul nu are niciun mecanism pentru a transporta calciul și borul la flori, deoarece fluxul de transpirație este limitat până mai târziu în sezon când apar frunzele.

Până atunci pomul trebuie să se bazeze pe mobilizarea calciului în țesutul lemnos pentru a alimenta două procese extrem de importante în dezvoltarea migdalelor:

  1. Diviziunea celulară

  2. Lignificarea


Aici vom explora care este impactul acestui fapt și cum putem îmbunătăți pusul în practică.

Diviziunea celulară este puternic afectată de disponibilitatea scăzută a calciului (calciul este utilizat pentru mitoză), iar înflorirea este momentul în care planta face migdalele din flori necesitând un nivel imens de diviziune celulară într-o perioadă de timp concentrată.

Acolo unde este disponibil un nivel necorespunzător de Ca pentru a crea celule noi în timpul procesului de creare a fructelor, cultura va pierde din flori. Încărcarea bună cu fructe și dezvoltarea timpurie depind apoi de rezervele adecvate mobilizabile de Ca în țesutul lemnos local pentru flori. Rezervele inadecvate duc la dezvoltarea lentă și slabă a fructelor și pierderea florilor.

Lignificarea și formarea tubului de polen depinde de disponibilitatea borului, care, ca și calciul, nu este în măsură să fie transportat din sol către florile aflate în dezvoltare și fructe până la apariția frunzelor. Așadar, la sfârșitul perioadei latente, plantele se bazează pe rezervele locale din țesutul lemnos care trebuie mobilizate local spre florile în curs de dezvoltare. În absența unor rezerve suficiente de B, florile nu vor poleniza și vor fi pierdute.

Mai mult, cercetările arată că sensibilitatea la descompunerea cojilor este crescută prin lignificarea slabă foarte devreme în dezvoltarea fructelor (Gradziel și Gomez, 2002). Lignificarea insuficientă în această perioadă critică duce la creșterea probabilității de spargere a cojii la maturitate la soiurile cu coajă moale, comune în California, cum ar fi Nonpareil.

Așadar, este clar că, atunci când culturile de migdale se trezesc din starea de latență, rezervele locale inadecvate ale substanțelor nutritive non-mobile în floem, și anume Ca și B, pot avea un impact uriaș atât asupra retenției de către flori, cât și asupra mărimii fructelor și, de asemenea, asupra spargerii cojilor mai târziu în sezon.

Aplicațiile în perioada de latență de calciu, alături de azotatul aminic și bor, sunt o modalitate de a vă asigura că, atunci când migdalele ies din perioada de latență, au cel mai bun start posibil.

Când calciul este legat de azotatul aminic, acesta poate fi aplicat în timpul stării de latență pe țesutul lemnos gata de a fi mobilizat local către florile emergente atunci când se perioada de latență se încheie.

Produsul Lono Ca de la Levity (comercializat în SUA ca SizeN Ca) a arătat, în studiile din regiunea mediteraneană, a avea efecte dramatice asupra randamentului migdalelor atunci când se aplică sub formă de spray latent pe țesutul lemnos al migdalilor.

În cadrul testelor, 5L/Ha Lono aplicat sub formă de spray latent a dat o creștere de 20% a florilor, flori mai mari și mai viguroase și o reducere cu 15% a pierderilor de flori. Pe măsură ce fructele s-au dezvoltat, numărul, dimensiunea și omogenitatea au fost mai bune. Fotografia de mai jos arată eșantionul de control (partea de sus) versul tratamentul cu spray latent Lono Ca (partea de jos), iar diferența este evidentă.

Pentru reducerea spargerii cojilor poate fi utilă o aplicație suplimentară de calciu și bor pentru a sprijini diviziunea celulară și lignificarea în timpul înfloririi. Produsele Damu și Albina de la Levity sunt opțiuni bune pentru acest lucru.

Recomandări

Aplicați 5L/Ha Lono Ca pe copaci în timpul stării de latență în apă suficientă pentru a uda complet țesutul lemnos.

Apoi realizați aplicații foliare de Albina (1L/Ha) și Damu (0,5L/Ha) în perioada de două săptămâni după înflorire.

În SUA, tehnologia Levity este disponibilă sub marca OMEX (SizeN Ca și Calcium Gold).